Postat de Mutulica in Cu de toate pe 2 Apr 2015 | 2338 vizualizari
Sunt multe de spus , eu am trait pe propria piele. Nu e usor dar nici greu, poate o lectie de viata .. cu siguranta se sufera enorm si in cazul meu am inteles un pic mai tarziu ce si cum. Frumos descris chiar daca este tristul adevar.
Saru-mana , Adele! M-as fi bucurat sa dai un sfat , orice simti tu ca am avea de castigat din experienta ta.
Motanel , like-ul tau inseamna foarte mult pentru mine.Repet rugamintea: ce sfat poti sa ne dai?
Sincer la inceput nu intelegeam eram destul de mica,dupa care a fost o perioada in care am suferit enorm,pana am inteles ca pe deoparte poate fii un bine ,in cazul meu si a familiei mele. Am crescut fara prezenta unui tata dar cu toate astea cei din familie nu si-au permis sa vorbeasca de rau despre el si familia lui,din contra m-au indrumat sa-i respect si sa le vreau binele. Mama a fost si este o superwoman pentru mine ,a facut totul singura si nici azi nu s-a recasatorit. Sa cresti 2 copii nu e usor mai ales ca cel care m-a adus pe lume nu s-a ocupat de noi. Cu toate astea m-am bucarat de familia si de afectul primit de catre cei care au fost alaturi. Sunt ani de zile de cand nu stiu mai nimic de el,doar ca s-a recasatorit si din nou a ambandonat un alt copil nevinovat. Nu am ura ,chiar poate uneori mi se face mila ,nu am judecat niciodata si poate din acest motiv am simtit nevoia de a avea propria mea familie cu toate ca nu am planificat nimic,destinul mi-a adus acel ceva care mi-a lipsit mereu. Eu cred asa in sufletul meu e ca un handicap ,un gol care nici timpul nu-l poate umple cu acel ceva care nu ai trait doar ai visat.
Adele , din ce am observat eu , cea mai mare suferinta a femeilor divortate vine din faptul ca sunt privite ca o prada usoara pentru barbati.Asta creeaza multe frustrari care le insingureaza si le impiedica sa-si refaca viata.
Costele, eu sunt de moda veche cu "pana moartea ne va desparti". Asa a fost, dar sincer nici nu am avut vreodata asemenea ganduri nici eu nici sotia. Dupa mine secretul sta in "comunicare" si intelegere. Orice problema discutata este 50% rezolvata.
Depinde acum de fiecare femeie ..de caracter de felul cum depaseste situatia ,de ajutat nu te ajuta mai nimeni doar familia si poate ca in cazul acesta statul poate face mai mult (intre timp poate s-au schimbat lucururile ) Aici in Italia legea e foarte severa si mai mereu de partea femeilor
Legea trebuie sa fie de partea copiilor si a adevarului , Adele , nu sa tina partea cuiva ci sa faca dreptate.
In toate tarile catolice este ca in Italia si barbatii au ajuns sa evite divortul dar sa traiasca o viata dubla.
Cu siguranta Costel eu nu ma refer de partea mamei sau a tatalui depinde de la caz la caz ..doar ca aici e de partea femeilor in cea mai mare parte a cazurilor cat despre divort a crescut un procent destul de mare cu toate ca este lung si foarte costos.
Nu ma asteptam.Stiam ca este atat de complicat si de costisitor incat mai bine lipsa.
Costel mai nou aleg sa il faca in alta tara (de ex Romania) ii costa mai putin in timp si bani De la 3 ani si mii de euro cheltuiti la doar 6 luni si 3000 de euro ,un exemplu care il vazusem la tv.
Oricum eu nu sunt imoprtiva divortului ,mi-ar place ca atunci cand este cazul de o ruptura de oricare fel ,de ambele parti sa fie doua persoane adulte ,mature,inteligente si capabile sa nu aduca mai multa suferinta decat este cazul .Indiferent daca sunt copii sau nu depinde mult de faptul de a fi om chiar si atunci cand iti doresti sa parcurgi un alt drum.Seara si noapte buna
Dau un like si... atat! Sunt prea proaspat casatorita sa ma gandesc la divort.. sau mai bine spus, am stat pana la varsta asta tocmai ca sa nu ma gandesc vrodata la divort! Dar, consider ca atunci cand doi oameni nu mai sunt pe aceeasi lungime de unda, este mai sanatos sa se desparta.. civilizat si fara resentimente.
In rest.. doresc tuturor, divortati sau casatoriti, ceea ce mi-a dat Dumnezeu mie: o viata de cuplu linistita, fericita si comunicativa!
Nici eu nu sunt impotriva divortului dar rata enorm de mare ma face sa fiu sigur ca mergem pe drumul disolutiei societatii.
Daca relatia nu mai merge, nu te mai ajuta ca om sa fii implinit, multumit, nu mai traiesti emotii pozitive, solutia este despartirea. Nu poti ramane blocat intr-o lume care nu-ti mai apartine! ...decat daca te resemnezi in situatia respectiva!
daca nu mai este chimie intre cei doi si nui mai leaga decat copii(acolo unde este cazul), eu cred ca separrea este necesara......de foarte multe ori dupa separare , ambele parti ramani prieteni !
Bun articolul!Corect!
ce usor se ajunge in ziua de astazi la divort
eu am o vorba de suflet care va zice tot ce as putea zice eu despre acest subiect
"- cum de ati reusit sa ajungeti la atatia ani de casnicie?
- suntem de pe vremea in care lucrurile se reparau, nu se aruncau"
gaby , aveau o alta educatie , deci!
Intr-adevar in zilele astea divortul este ceva atat de simplu, ca si cum ti-ai schimba sosetele, dar sunt cazuri in care, divortul este necesar. La mine mama a divortat cand aveam 7 ani, dar chiar era nevoie. Decat sa stai cu un betiv, care te bate si pe tine ca nevasta si pe copii, va scoate sa dormiti afara, va face mult rau si muuuuulte altele, mai bine renunti. Mama a indurat multe, inclusiv noi si sincer, am ramas cu traume si desi eram mica, imi aduc aminte totul in detaliu. Dar fetele din ziua de azi care se casatoresc si peste cateva luni divorteaza, mi se pare ca o fac de fita, dar poate gresesc.
Imi pare rau ca ai avut o copilarie nefericita!Faptul ca stiu acum acest lucru si stiu ce fel de om esti ma face sa te admir si mai mult.
Se mai intampla Costel si lucruri nefericite in viata. Trec si se inchid ranile, dar amintirile din pacate raman. Insa ii multumesc lui Dumnezeu ca dupa divort, usor, usor am reusit sa ne repunem pe picioare, alaturi de fratele meu si mama care a muncit din greu sa nu ne lipseasca nimic. Acum nu sunt bogata, dar am de zeci de ori mai multe decat am avut in copilarie si daca imi doresc un lucru, acum mi-l pot lua...