Postat de portiadelumina in Bucataras hai hui pe 13 Sep 2013 | 2711 vizualizari
Ce frumos să poţi lua din fiecare lucru neplacut partea bună. Nu mulţi o fac-o/pot face.
ps. ştii...vorbesc uneori cu Cezar de ce ai amintit şi tu în text, "o grămadă de oameni au intrat în panică la auzul veştilor care anunţau că în urma exploziilor solare vor fi afectate sistemele energetice, informatice şi de transmisiuni" - şi mereu zice - vai dar ce m-aş bucura )).E atât de uşor adaptabil la toate încât nu l-ar afecta cu nimic )
Dia, luminiţa există, doar că e obturată de micile ori marile rpobleme cotidiene, inerente de altfel. Şi marea problemă, aşşa cum de altfel ştii, este că punem prea mult accent pe ele uitând să purtăm de grijă sufletului nostru. Mă gândeam la cele scrise de Dya, de necazurile celor din judeţul ei, din familia bunicilor soţului ei. Mă gândeam la oamenii care au pierdut agoniseala de-o viaţă şi cu atât mai mult la sufletele luate de puhoaiele murdare. Ei sunt mult mai rău ca noi, deşi, nu ştiu de ce cred asta, undeva în sufletul lor, dincolo de suferinţă încă există lumina speranţei că o pot lua de la cap. Zi minunată să ai, zi cu lumină!
Gaby, ai mare noroc cu Cezar că-i aşa de adatabil, altfel, dacă s-ar fi adaptat el după tine la toate, ar fi fost mare belea) şi mă refer la cele cu tehnologia, desigur Ştii, viaţa mi-a arătat că dictonul "după ploaie şi furtună va veni şi vreme bună" este perfect adevărat. Eu văd mereu binele, chiar şi atunci când unele lucruri sunt mai rele. Neaţa!
Buna dimineata , PARINTE !!!
Tare frumos este sa daruiti din lumina cu care va inzestrat Dumnezeu...
Bună dimineaţa, Delia! Lumina aceea nu se împuţinează niciodată, de aceea trebuie dăruită.
Stiu Parinte ca-i rusinos sa ma afund asa in amaraciune cand sunt alte probleme mult mai grave.Ideea e ca necazul altcuiva apropiat ma supara.Cred ca-i cel mai dureros cand esti neputincios si nu poti sa alini durerea cuiva drag.
Aşa-i Dia, dar vezi, neputinţa fizică e una, cea sufletească e alta. Dacă pentru cea fizică (deseori) nu putem face nimic, pentru mângâierea sufletească putem face multe, evident, acolo unde găsim deschidere. Deşi, pas cu pas putem lucra şi la deschiderea celor mai ferecate uşi sufleteşti. Durerile celor din jur radiază deseori şi-n minţile şi-n sufletele noastre. De aceea zic, pentru ei, dar şi pentru noi, să nu zezonăm pe lungimea de undă a durerilor lăsându-ne doborâţi, că să ne păstrăm lumina pentru a le putea fi de ajutor.
"dacă s-ar fi adaptat el după tine la toate, ar fi fost mare belea) şi mă refer la cele cu tehnologia, desigur"
nţ nţ nţ ))))))))))))
Asa este,din pacate usor de zis,mai greu de facut uneori.
Ca si la munca fizica,uneori greu te urnesti dar dupa ce te-ai mobilizat ,treaba merge de la sine.
Gaby unde am dreptate am, n-ai ce-mi face)
Dia, n-am zis că-i uşor, nicidecum, dar nici imposibil, iar mie asta-mi dă putere şi speranţă, că indiferent cât e de greu, tot e posibil. Imposibilul ne-ar dărâma, lupta niciodată.
Parinte, ce frumos ati inceput ) mi-am dat seama deodata ca am niste ani
frumoase randuri pline de invataminte sa ne ajute Doamne Doamne sa gasim si sa pastram lumina in suflet
Laura, să nu te aud de bătrâneţe, că n-ai voie să te vaiţi, suntem alţii la rând. Bine, eu foarte puţin, că dacă zic ceva mă urechează Buni ori mă trage de mânecă Vladimir.
Zi cu lumină blândă să fie şi la voi!
Lipsa curentului imi da o stare de panica, desi am trait in copilarie acest fenoment.. In ultimii ani m-am invatat sa adorm cu tv-ul pornit, deci.. aici ar fi o problema
Cat despre lumina spirituala.. aia ar frubui sa fie vesnic aprinsa!
Simo, pentru somn prefer întunericul, lumina este pentru a lucra, pentru a lucra bine. Iar lumina sufletească este de nestins, atâta vreme cât ea este conectată la Cel ce este lumină.
Zi bună să ai la casa ta!
Stand acasa zilnic intr-un fel sau altul am deveit dependenta de curent daca pot spune asa. Nu pot sa stau intr-o liniste de aia nebuna fara sa aud ceva, sa nu am acces la tv, calculator si alte aparate ce functioneaza pe baza de curent. Insa lumina sufleteasca n-ar trebui sa se stinga niciodata pentru daca se stinge ea, usor, usor ne stingem si noi, asta cred!
Crezi bine, Rocsi, crezi foarte bine. Oricum, ca sfat, dacă accepţi, încearcă să-ţi faci măcar o perioadă din zi timp pentru o linişte care să te îndepărteze oarecum de obiectele de care pomeneai, e foarte sănătos.
Am momente cnd ma indepartez de ele. Cand sunt singura si gatesc de obicei inchid totul si ma inchid acolo in bucatarie, dar sunt monete cand simt nevoia sa ascult muzica cand gatesc. Sunt momente si momente!
Minunate randuri Padre...si plina de lumina lina, multumesc!
Ruxy, încă odată îţi mulţumesc pentru constanţa cu care treci prin rândurile mele, pentru aprecierea cadă cu care vii mereu.
frumos ai descris aceasta latura a omului...