Aceasta poezie deosebita sta scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca, jud.Sibiu, loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri, condusa de parintele - calugar David. Atat de frumoasa, pe cat de adevarata !
Un lung tren ne pare viata,
Ne trezim in el mergand
Fara sa ne dam,noi, seama
Unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte
Unde stam cat un minut
Pana bine ne dam seama
Suna, pleaca, a trecut.
Iar durerile sunt statii
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca
Tot mai multe se ivesc;
Arzatori de nerabdare
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim;
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri.
Multi copii voiosi se urca,
Cati in drum n-am intilnit;
Iar cate un batran coboara
Trist si frant sau istovit.
Vine-odata insa vremea
Sa ne coboram si noi
Ce n-am da atunci o clipa
Sa ne-ntoarcem inapoi?
Dar pe cand,privind in urma
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarne VESNICIEI:
< Am trait si n-am stiut >
Am fost copleșită de emoții și bucurie. Mă bucur că am reușit să ne vedem astă toamnă. Urma să ne revedem din nou în toamnă la nunta Zmeului mijlociu! 
Încă nu pot să accept că nu o să ne mai vedem! Buni dragă somn liniștit! Vei rămâne veșnic în aminitirea Familiei Zmeilor Panacris! :S yahoo06.gif
