Croissant-ul face parte obligatoriu dintr-un mic-dejun tipic francez și totuși el nu este de origine franceză, ci austriacă. De altminteri, el este numit „viennoiserie”, ceea ce ar însemna „produs din Viena”. Istoria croissant-ului începe în secolul al XVII-lea, mai precis în anul 1683, când armatele Imperiului Otoman au asediat noaptea Viena, pentru a nu fi observate de austrieci.
Legenda spune că turcii au săpat un canal subteran care să-i ducă, foarte discret în Viena, pentru a o invada. Un brutar care în miez de noapte își cocea pâinea, a a auzit sunetele suspecte provenind din pivnița sa și și-a dat seama că acestea vin din tunelurile orașului. De îndată i-a anunțat pe generalii austrieci, care și-au luat toate măsurile pentru a contracara tentativa turcă. Suveranul austriac, aflând de fapta brutarului, a dorit să-i ofere o recompensă. Brutarul i-a spus suveranului că nu-și dorește decât ca el și familia lui să poată fabrica pâinițe sub formă de corn, pentru a aminti de victoria austriecilor asupra turcilor. Suveranul i-a ascultat cerința și i-a mai acordat și dreptul de a purta sabie.
O altă legendă povestește că inventatorul croissant-ului era un brutar vienez pe nume Pierre Weidler. Acesta a avut ideea să dea formă de corn unui produs de patiserie, ca amintire a victoriei asupra otomanilor și toată lumea se înghesuia atunci să cumpere celebrele semilune. Pe atunci croissant-ul era numit „lună”, sau „cornet”.
Potrivit altei legende, la originea croissant-ului este brutarul vienez August Zang, care servise în armată în tinerețe și care în jurul anului 1839-1840 a deschis o patiserie la Paris (pe care o numea „viennoiserie”) în care se vindeau cornuri numite „kipfel”, strămoșul croissant-ului, la origine, un fel de pâine de Viena. Cu timpul aceste cornuri au devenit un simbol culinar al tradiției și culturii franceze.
Se zice că prin 1870 Marie-Antoinette, soția regelui Ludovic al XVI-lea, care era originară din Viena a introdus oficial fabricarea acestui produs de patiserie la Paris (cu care era obișnuită din copilărie), dar la vremea aceea el era făcut dintr-un aluat îmbunătățit de pâine. Abia din 1920 a apărut, la Paris croissant-ul din foietaj cu unt, așa cum se face în zilele noastre.
Astăzi rețeta s-a mai îmbunătățit, iar patisierii au inventat și croissant-ul umplut cu cremă de ciocolată, sau de vanilie, sau chiar învelit în ciocolată. Totul pentru a satisface gusturile din ce în ce mai rafinate ale gurmanzilor, pentru a învinge concurența și pentru a cuceri clientela...
Pentru a redacta acest articol m-am documentat de pe internet:
Pentru o rețetă explicită despre fabricarea croissant-ului acasă, consultați:
https://lacuisinedannie.20minutes.fr/recette-croissants-facon-boulangerie-355.html
Pentru imagini cu croissant-ul am folosit: www.google.com
