De multe ori, stând de vorbă cu oamenii, constaţi că pentru aproape toţi viaţa se termină atunci când „se termină aţa de pe mosor”. Mai există şi varianta „atât i-a fost scris” şi cu asta basta.
E interesant acest punct de vedere, această credinţă că trebuie să-ţi fie scris undeva cât sau cum trebuie să trăieşti. Şi pornind de la această comparaţie, pe care de altfel Biserica nu o respinge, cel puţin partea cu scrisul într-o carte, v-aş propune un test de imaginaţie în care fiecare să-şi privească cartea vieţii. În această carte, care este o oglindă a zilelor noastre, să putem citi ce am făcut bine şi ce am făcut rău, cele rele scrise cu negru, cele bune cu roşu. Înclin să cred că aşa, pe furiş, unii ar încerca să şteargă unele înscrisuri din cartea vieţii. Ba mai mult unii chiar ar rupe pagini din acea carte, ar rupe coperţile asemenea unui elev certat cu şcoala. E drept că în cartea vieţii se pot face modificări, dar numai în ceea ce priveşte viitorul şi prezentul. Poţi continua scrierea numai cu litere roşii şi poţi adăuga pagini la cartea vieţii tale, în aşa fel încât să nu fie doar o broşurică, ci un volum imens de pagini pline de lucruri bune.
E adevărat că nu toate cărţile din lume sunt la fel, aşa cum nu toate vieţile sunt la fel. Unele sunt mai scurte, unele mai lungi. Nu lungimea zilelor noastre contează, nu anii mulţi, ci ceea ce s-a scris în această perioadă. Cartea vieţii poate fi ca o agendă. În unele zile este plină, în altele nu e trecut nimic.
Aş mai spune că există şi în Scriptură locuri unde se vorbeşte de o carte a vieţii „iar cine nu a fost scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iezerul de foc” Apocalipsa 20-15. Ceea ce înseamnă că există o carte mare, conform Scripturii, în care se cuprind toate cărţile vieţii, toate vieţile oamenilor.
Mărturisesc că personal ştiu ce am scris până acum în cartea vieţii mele. Nu ştiu câte pagini voi mai adăuga la această carte şi nu ştiu sigur ce se va mai scrie în ea. Ştiu însă că la mine este condeiul, călimara şi pagina zilei de azi. Scriu, scriu şi mă pregătesc să dau pagina.
Zi bună să aveţi cu spor la scris în cartea vieţii voastre.
vine el şi timpul scrisului. Eu ştiu că tu oricum munceşti peste medie (dacă ar munci toţi aşa am depăşi Germania în trei ani). Că vrem, că nu vrem, că ştim, că unu ştim, în fiecare zi se mai scrie o pagină a vieţii noastre. 
