Povestea mea incepe intr-o seara frumoasa de iarna, printre fulgi de zapada, pe ritmuri de vals, pe strazile unui oras drag mie, pe nume Viena. Ne aflam pentru cateva zile aici si incercam sa gustam cate ceva din tot ce are orasul mai bun: muzica, arta, istorie, traditie, toate pastrate si cultivate cu sfintenie.
Iata-ne mai intai la “Imperial Hall”, una din renumitele lor sali de concerte unde s-au desfasurat in voie Mozart, Strauss, Haydn, alesii Vienei…Ne-au intampinat cu caldura, muzica buna si un pahar de sampanie. Pe care l-am baut in cinstea lor. Hi, hi!
Continuandu-ne plimbarea ne iese maiestuos in cale Stephansdom, unul din simbolurile orasului, ce ne lumineaza calea spre destinatia noastra finala: restaurantul “Plachutta”, specialistul in carne de vita al orasului, dupa cum ni-l recomanda ghidurile turistice.
“Inima noastra apartine bucatariei vieneze cu toate bijuteriile ei culinare” – spun ei. Frumos, nu? Filozofia lor este de a pastra traditia si a oferi lumii cele mai autentice si non-cosmetizate mancaruri austriece. Simplu, frumos si asezat, dupa cum ne sugereaza si decorul restaurantului, in nuante calde de galben si verde.
Suntem invitati la o masa si desi ora e tarzie indraznim sa comandam cate o portie sanatoasa din specialitatile casei. Pentru inceput inchinam in cinstea voastra un pahar de vin rosu recomandat de ospatar si degustat de Bucataras…El e specialistul, nu de alta…Dupa care apar platouri, vase, unul cate unul, pana nu mai e nici pic de loc pe masa. La propriu. Sa va povestesc cu ce ne-am delectat:
Un snitel vienez ce abia mai incapea in farfurie:
Urmatoarea provocare a fost un gulas:
Muschi de vita cu sos de piper:
Variatiuni pe tema- tot muschi de vita, dar cu legume de data aceasta:
Si intr-un final, faimosul “Tafelspitz”, servit in vase de cupru, intr-un fel unic.
12 bucati diferite de carne de vita sunt folosite la Plachutta pentru prepararea specialitatilor – fiecare servita intr-un vas de cupru cu o rafinata supa de vita, radacinoase si maduva osoasa. Se garniseste cu cartofi gratinati, sos chive, sos de mar cu hrean, paine neagra abia scoasa din cuptor. Cartofii gratinati se pot inlocui cu spanac, varza sau fasole verde.
Felul in care se serveste “Tafelspitz” e intr-adevar unic:
1. Intai se pune cu un polonic supa intr-un bol si se serveste calda. Nu va pot spune ce bine a picat dupa frigul de afara…
2. Se intinde maduva pe o felie de paine si se condimenteaza cu sare si piper. Peste faza asta am sarit ca nu ne-am prins ce e cu maduva aia. Abia la intoarcerea acasa, dupa ce am studiat problema am aflat… Si mai aveau o precizare care mi s-a parut haioasa si o redau exact ca pe site. NB: Eat with your fingers!
3. Se ia carnea din vasul de cupru, se asaza pe un platou si se serveste cu legume, cartofi gratinati, sos chive....
... si/sau sos de mere cu hrean:
Dar ce bine seamana cu supa si rasolul nostru de vita, nu? Se spune ca acest fel de mancare nu lipsea de la masa imparatului Franz Joseph, care era un mare iubitor de vita fiarta.
Am savurat mancarea, asa simpla, nesofisticata, dar frumos prezentata. Cum stiu ei, austriecii, sa puna in valoare fiecare lucru pe care-l pretuiesc. Am avea multe de invatat de la ei daca am deschide bine ochii si mintea…
Daca va intereseaza, iata aici si reteta pe care v-o impartasesc cu drag: http://www.poultry.baytril.com/158/Tafelspitz__boiled_fillet_of_beef_.htm
Iri, si pe mineeee 
