O clasă politică trădătoare si coruptă ne-a facilitat integrarea în Uniunea Europeana ca someri si prestatori de munci prost platite, dând la schimb toate resursele noastre.
Occidentalii ar trebui să mai pună mâna pe tambalul plângerilor de tot felul cum că le-am stricat viata. Cumplitul declin economic si demografic din Europa Occidentală nemaiîntâlnit din secolul al XIV – lea, de pe timpul ciumei, a fost încetinit si de exodul a milioane de romani dornici să muncească pe rupte.
Redusi la grija zilei de mâine, sub presiunea individualismului exacerbat generat de lupta pentru existentă (botezata pompos democratie neoliberală) nu am observat cum în tara s-a instaurat un regim de ocupatie, reformele nefăcând altceva decât să destructureze statul, lasându-l fara pârghiile atât de necesare.
Atacul asupra identitatii noastre nationale a început cu negarea virulentă a tuturor valorilor care ne definesc, demolându-se astfel stâlpii de rezistentă ce ne-au dat coeziune în fata atâtor furtuni ale istoriei.
Am ajuns acum să avem tara devastată mai rau decât după cel de-al doilea razboi mondial, bogătiile sunt înstrăinate, învatământul, cultura si chiar starea de sănătate si vitalitatea poporului sunt într-o stare precară.
Cei ce ne conduc par sa ne urască atât de mult încât extermină elementele productive ale natiei.
Starea de înapoiere a populatiei este agravată de lipsa unui sistem clar de norme morale.
Multi ani am jinduit după tot felul de lucruri si bomboane poleite. Acum le avem dar suntem de fapt mai săraci si trăim mai prost.
Am importat si principalii factori responsabili de decese în occident. Aditivii chimici au devenit o cauza importantă a mortalitatii, alături de consumul de droguri si medicamente. Sinuciderile au devenit o solutie de transare definitiva a problemelor ce altădată se rezolvau simplu, discutându-le. Nici accidentele rutiere nu sunt de neglijat si dacă ne uităm la acest tablou sumbru observăm că niciuna dintre aceste patru cauze generatoare de suferintă si moarte nu sunt implacabile.
Sa fie de vină acest pământ ce nici măcar de dinozauri normali n-a avut parte, ci doar dintre cei mai mici din lume?
Poporul ăsta vesnic neputincios ce a dat nastere fatidicei Miorite să fie incapabil de mai mult si deci trebuie să-si accepte în liniste sfârsitul?
Poate nu am facut ce trebuia? Sigur ne-am uitat prea mult în ograda altora în loc sa căutam solutiile în noi însine!
De ce nu ne-am folosi de neurostiinta fericirii, iubirii si întelepciunii? De ce nu am deveni constienti ca există un element transcendental în functionarea mintii, a constiintei, a căii către gasirea solutiilor de succes sau oricum am alege să le numim.
Ne place sau ne ne place, există Dumnezeu si, indiferent de natura Lui, se află prin definitie dincolo de universul fizic si numai transcenderea, ruperea barierelor dintre lumi si dintre noi însine, numai credinta ne va putea oferi raspunsurile corecte.
Daca noi nu suntem capabili să întelegem relatia dintre creier si minte, de ce să negăm existenta divinitătii?
Daca mintea este doar ceea ce face creierul în actiune, omul ce este?
Daca mintea este un proces relational ce reglează fluxul de energie si informatii, oare nu putem să ne modificăm creierul?
Modul de concentrare, felul în care directionăm fluxul de energie si informatii din circuitele noastre neuronale poate modifica direct activitatea si structurile creierului.
Cum putem învăta în mod constient acest lucru nu doar pentru a ne construi o stare de bine?
Oare rugaciunile nu fac acest lucru dar ne duc într-un mod inconstient într-o stare de transcendere prin care ajungem la un nivel de la care putem accesa mai usor unele informatii si astfel găsim solutii la probleme ce păreau de nerezolvat?
Misticii consideră că este vorba de o înăltare a omului prin fervoare religioasă până la nivelul de unde se poate intra în contact cu divinitatea si numesc acest proces revelatie.
Oare nu putem ajunge la acest nivel si în mod constient, chiar daca nu vom renunta la meditatii si rugaciuni?
Oare slujbele religioase, psalmii, rugăciunile, mantrele nu sunt niste exercitii psihice care ne modifică activitatea cerebrală si ne activează traseele din creier asociate cu empatia, dragostea si alte sentimente nobile?
Dacă vom face aceste lucruri mai des si cu mai multa convingere ni se va mări numarul de conexiuni dinte regiunile frontale ale creierului si regiunile unde sunt generate emotiile. Cufundându-ne mai mult în starile acestea ne vom dezvolta capacitatea de a gândi pozitiv, care este o abilitate ce poate fi antrenată.
Din moment ce si o simplă rugaciune are efecte remarcabile la nivel cerebral (fapt demonstrat stiintific) este cert că creierul nostru este genetic configurat să aiba o credintă religioasa.
Studii foarte serioase certifică existenta unei scurtcircuitări a alimentării cu sânge în zona posterioară a encefalului, cea responsabilă de perceptia pe care o avem asupra Supraeului si a lumii înconjuratoare. În timpul rugaciunii s-a constatat si o reducere a activitătii neurale în aria responsabilă cu orientarea în spatiu, fapt ce dă credinciosilor sentimentul tangibil de comuniune cu divinitatea.
Asta înseamnă că la nivel neurologic rugăciunile si meditatia induc ideea uniunii omului cu Dumnezeu dând omului senzatii, trairi, perceptii foarte reale.
Indiferent că este vorba de fervoare mistică, de iluminare, orice stare spirituală se reflectă într-un fenomen cerebral foarte concret si zona cerebrală responsabilă de gradul de religiozitate al unei persoane este si cea care se activează la epileptici pe parcursul unei crize.
Oare în mod cu totul întâmplator epilepsia, o tulburare neurologică cu cauze înca necunoscute, o boală cu o evolutie imprevizibilă, a afectat pe unele dintre cele mai mari personalitati ale umanitatii?
În antichitate a fost numită boala sfânta (morbus sacer) deoarece se credea ca cei bolnavi sunt atinsi de zei, pentru ca în întunecatul Ev Mediu să devină boala diavolului (morbus demonicus), bolnavii fiind considerati posedati de spirite rele.
Au fost epileptici Caesar, Alexandru cel Mare, Hannibal, Ioana D’Arc, Napoleon Bonaparte, Petru cel Mare, Carol al V-lea al Spaniei, Socrate, Pitagora, Feodor Dostoievsky si enumerarea ar putea deveni excesiv de plicticoasă asa că mă opresc nu înainte de a mai pomeni un bolnav celebru nu doar din motive de patriotism: Ion Creanga.
Originalitatea, inteligenta scânteietoare, clipele de geniu au preţul lor şi nu este deloc unul modic!
Cercetările din domeniul biologiei moleculare au relevat faptul că dopamina şi serotonina influenţează nivelul de spiritualitate. Gena care reglează producţia lor a fost numită gena lui Dumnezeu.
Factorul determinant al spiritualităţii oamenilor este ereditatea. Aceasta să fie explicaţia faptului că marile religii atribuie faptelor înaintaşilor un rol hotărâtor în evoluţia urmaşilor, afirmând că sângele stricat are drept rezultat urmaşi degeneraţi, cu o soartă (karma) rea în timp ce faptele bune ale înaintaşilor dau urmaşi cu un caracter nobil şi un viitor luminos?
Viziunea mecanicistă asupra experienţei spirituale ne duce la concluzia că experienţele mistice ale Sfântului Francisc, Budha, Mahomed, Arsenie Boca, ar fi doar rezultatul hormonilor şi neurotransmiţătorilor, de producţia lor depinzând felul în care oameniii sunt capabili să se ridice deasupra nivelului materiei brute.
Emisfera stângă a creierului este locul unde îşi are sediul inteligenta emoţională ce se implică în procesele limbajului, de această zonă depind nivelurile de elaborare cognitivă, capacitatea de a descompune analitic fenomenele în elementele lor constitutive, este zona care generează şi stările de calm, în timp ce emisfera dreaptă se activează în situaţii de stres şi furie.
Emisfera dreaptă este responsabilă de prestaţiile vizuale, spaţiale şi dă specificitate afectivă şi emoţională comportamentului uman.
Cred că niciun doctor n-o să mă reclame dacă afirm că stresul, sentimentele negative (furia, gelozia, invidia, tristeţea) determină scăderea nivelului serotoninei, cea legată de nivelul de spiritualitate şi care are rolul de a genera dispoziţia sufletească, favorizând liniştea, somnul, sentimente nobile, pozitive. Serotonina fiind neurotransmiţătorul stării de bine, ce influentă credeţi că au ştirile, filmele şi în general mass-media asupra nivelului acesteia? Dar nivelul de trai, nivelul de confort şi siguranţa fizică, psihică şi materială de la locurile noastre de muncă din societate, cum credeţi că ne influenţează starea de bine?
Să vă fac cunoştinţă cu noradrenalina, doamna sau domnişoara (nu eram atent când mi-a fost prezentată) hormon care stimulează memoria şi atenţia, nivelul de agresivitate şi energia cu care ne manifestăm.
Bolile cardiovasculare sunt apanajul celor care merg prea mult timp la braţ cu această focoasă domnişoară ce ne înfierbântă sângele şi ni-l face să clocotească.
Cine are parte de stres cronic o părăseşte pe domnişoara adrenalina pentru mult mai agresivul cortizol, care poate determina apariţia diabetului, obezităţii, osteoporozei, tulburărilor cardiace şi a problemelor sistemului imunitar.
Ştiinţa medicală credea că bariera sânge-creier izolează creierul de sistemul imunitar, că pereţii capilarelor sanguine ar fi mult mai rezistenţi împiedicând proteinele şi celulele să ajungă la creier.Se pare că anticorpii, moleculele care dau semnalul şi celulele imunitare ajung la creier şi dau totul peste cap.
Oare, dacă sistemul imunitar şi sistemul nervos nu sunt lumi separate, nu este evidentă influenţa pe care o are spiritualitatea asupra stării de sănătate?
Oare, slujbele religioase, meditaţiile, psalmii, rugăciunile, mantrele, nu ne duc într-un mod inconştient într-o stare de transcendere prin care ajungem la un nivel de la care putem să ne reglăm funcţionarea sistemului nervos şi a sistemului imunitar?
Dacă ne putem modifica creierul, modul de funcţionare a sistemului nervos şi a sistemului imunitar, nu ne putem curăţa şi sângele de păcatele noastre şi ale înaintaşilor noştri?
Nu ştiu cât de important este dacă putem face acest lucru în mod conştient sau doar prin rugăciune. Important este că astfel ne putem modifica A.D.N.- ul şi purificaţi de toate imperfecţiunile ce ne-au împiedicat să alegem soluţiile optime, vom renaşte ca pasărea Phoenix din propria noastră cenuşa.
Nu aţi observat niciodată că oamenii simpli, cu frică de Dumnezeu, au o stare generală mult mai bună, sunt mai sănătoşi, mai liniştiţi şi mulţumiţi de viaţa lor?
Lev Tolstoi spunea că analfabeţii sunt mai înţelepţi decât învăţaţii din cauză că în conştiinţa lor nu e încălcată succesiunea firească şi raţională a importanţei lucrurilor, a problemelor.În schimb, ştiinţa falsă produce această încălcare.
Poate că vă veţi întreba cum vom scăpa de clasa noastră politică şi mai ales, ce facem cu Uniunea Europeană cu care am semnat un tratat?!
Pe politicienii noştri trebuie să-i vedem că pe nişte ploşniţe care ne-au trezit din somn şi ne-au făcut să fugim mai repede din şandramaua infestată, înjghebată în decembrie 1989 doar în folosul lor şi a celor ce nu mai sunt în stare să se descurce fără ajutor la muncile mai grele sau care necesită creativitate.
Occidentalii trebuie priviţi ca pe nişte rude mai în vârstă, deocamdată mai bogate decât noi, dar atât de decrepite încât nu mai pot nici măcar să-şi facă menajul şi ne cheamă pe noi deoarece suntem mult mai tineri, mai în putere dar încă nu ne-am terminat studiile şi avem nevoie de unele slujbe temporare pentru a ne desăvârşi educaţia înainte de a bucura de un statut social mai bun.
Datorită experienţei muncii în occident acum putem spune că ştim cine suntem.
Este tot ce ziua datorează nopţii, este tot ce viaţa datorează morţii.
