Probabil că unii se plictisesc de introducerile reţetelor, considerând că e musai să trecem direct la produs, ceea ce este o mare greşeală. Până şi un sandviş simplu are nevoie de prezentare, căci are rolul său în alimentaţie. Gemul de prune, (cât mai fără zahăr) ajută organismul enorm. Este detoxifiant, bun pentru constipaţie, are antioxidanţi şi nu aduce atingere pancreasului (cum fac alte dulciuri). Se face uşor, se păstrează bine şi dă gust multor prăjituri ce ne aduc aminte de gustul copilăriei.
Pentru prepararea gemului de prune avem nevoie de prune sănătoase, cărnoase. Varietatea soiurilor de prună dictează în general şi zahărul ce trebuie adăugat. Eu prefer mai puţin zahăr, un gem mai acrişor, mai apropiat de gustul natural al prunei.
Prunele se spală, se sparg (pentru scoaterea sâmburilor) şi se lasă cel puţin 2 ore (cu zahărul peste ele) pentru a-şi lăsa zeama necesară fierberii.
Se pun la fiert, întâi la foc mare, apoi la foc mic, amestecându-se cu atenţie pentru a se evita lipirea dar şi pentru a nu transforma gemul într-un piure de prune.
Între timp borcanele trebuie spălate, uscate şi sterilizate (la cuptor). După răcire gemul este pus în borcane, căpăcit şi pus din nou la cuptor (în borcane) fără a se ţine foarte mult, (dar atât cât trebuie ,în funcţie de numărul borcanelor, de temperatura setată) pentru a se da un plus de siguranţă în păstrarea lor pe timpul iernii.
Între timp mi-am confecţionat şi câteva etichete pe care le-am printat la imprimantă.
În speranţa că v-a plăcut, poate am să vin în viitor şi cu ceva clătite, cu gem de prune, fireşte.
Poftă bună!
1
Îmi aduc aminte că bunica, pentru înlesnirea amestecatului, pe fundul ceaunului în care făcea gemul, punea câteva pietre (spălate bine înainte). Acestea erau de mare ajutor în momentul amestecatului pentru că frecau uniform fundul vasului de fierbere.