In urma cu 8 ani, adica 2 ian 2013, am intrat in Marea famile a Bucatarasilor. Am intrat cu capul inainte si inca n-am iesit, n-am iesit pentru ca nu cred ca au facut o usa de iesire sau n-am gasit-o eu, pentru ca n-am cautat-o. Sunt multe de spus, 99,9% numai de bine, asadar si prin urmare e mult de scris, de zis, o sa las fotografiile sa vorbeasca, stiu ele mai multe....Am sa incerc o concluzie neconcluzionata, pentru ca n-am ajuns la o concluzie definitiva. Pot sa spun ca Bucatarasul a aparut la momentul oportun, aveam nevoie de ''ceva'', habar nu aveam ce trebuia sa fie ''ceva''-ul ala, dar aveam nevoie. Si a venit, cu tot tacamul, ca un tavalug, aproape ca nu aveam timp sa-mi dau seama ce este cu mine, m-am redescoperit, inventat si reinventat, m-am regasit pe mine, omul vesel, optimist si care avea de daruit si nu stia cum. Au trecut 8 ani de supercalifragilistic, am invatat despre mine, am legat prietenii vesnice, am descoperit oameni minunati, am invatat si ceva bucatareala, dar raman fidela jucatului in bucatarie, e mai haios asa, decat sa spun ca eu gatesc, ca stiu retete si alte fonfleuri.Am trecut printr-un milion de stari in acesti 8 ani, mereu am ales partea frumoasa, partea care-mi da energie, am ales sa iubesc oamenii asa cum sunt, sa ignor rautatile, sa vad mereu partea plina a paharului, este energia mea de zi cu zi. Energie care ma ajuta sa raman mereu un copil trasnit si optimist. Va multumesc dragi bucatarasi ca m-ati acceptat asa cum sunt, ca mi-ati fost alaturi si in zilele vesele si in zilele triste, viata e compusa si din bune si din rele, altfel ar deveni plictisitoare si terna. Pupici veseli si sa ne revedem cu voie buna, cu sanatate si multe aventuri haioase. Cu drag Clementina alias Constelatialeu, alias Cleme !