Despre morţi numai de bine

Postat de portiadelumina in Bucataras hai hui pe 20 Iun 2013, 06:43

Articol pe placul a 19 bucatarasi
comenteaza
Despre morţi numai de bine

Am avut câteva postări mai vechi în care am vorbit despre moarte, morţi, sicrie şi morminte, care au fost tare dezbătute. Azi am să vorbesc despre cei morţi, într-o lumină mai caldă, lăsând deoparte obiceiurile costisitoare şi părerile lumeşti deseori dăunătoare. „De mortuis nihil nisi bene”ori mai pe româneşte, despre morţi numai de bine. Nu ştiu dacă vreodată aţi avut momente în care v-aţi aflat faţă în faţă cu moartea sau, dacă v-aţi văzut moartea cu ochii, cum zice românul. Ori nu ştiu dacă vreodată v-aţi visat morţi.

Eu am trecut prin aceste stări, normale zic eu, stări oferite de situaţii limită ale vieţii ori de somnul afectat de gânduri şi probleme cotidiene. Apoi ar mai fi ceva. Nu există om în lumea asta care să nu aibă pe cineva plecat din această lume, în formă spirituală. Nu cred că e cineva care nu şi-ar dori, măcar şi pentru o oră, să  mai stea de vorbă cu un bunic/bunică, mamă sau tată, frate sau chiar fiu, ce au lăsat toate şi au plecat la întâlnirea cu eternitatea, cu Viaţa. În sufletul nostru ne-am dori să ştim cum sunt ei acolo, dacă le e bine sau nu. În spectru vizual nu putem face acest lucru. Numai că dragostea noastră pentru ei, se transformă în rugăciuni şi pomeniri, în reculegere şi speranţă. Deseori m-am gândit şi mi-a plăcut să cred că atunci când slujesc la o pomenire a morţilor, sufletul lor se află lângă noi încercând să dea lacrimilor de durere, strălucirea lacrimilor de nădejde, a nădejdii reîntâlnirii dincolo de bariera trupului. Căci atunci când coşurile din biserică sunt luminate de lumânări pâlpâinde şi cei vii stau în rugăciune cu lacrimi la ochi, te gândeşti că fiecare suflet pomenit, „trage” la ai săi ca acasă, la lumina slabă a lumânării, o lumină ce simbolizează Lumina veşniciei în care sufletul vieţuieşte hrănit cu dragoste nesfârşită.  Aş putea veni acum cu multe versete scripturistice pentru a vedea rostul rugăciunii pentru cei adormiţi, căci nu sunt morţi în sensul trecerii în „nefiinţă” cum greşit se spune uneori.

Doar două menţionez, şi zic ce spune Hristos "Eu sunt învierea şi viaţa, cel care crede în Mine, chiar dacă va muri, va fi viu" (Ioan 11, 25) apoi  vin cu cuvintele lui Pavel ce spune „faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii” (I Timotei 3-1) Ori dacă pentru El toţi sunt vii, ne rugăm pentru ei, pentru cei adormiţi, ca pentru unii vii, chiar dacă nu mai sunt în trup lângă noi. Nu mai zic de faptul că va veni vremea când şi noi vom merge acolo, ne vor reîntâlni şi vor şti ce am făcut pentru ei, şi poate, la rândul nostru vom aştepta comuniunea prin rugăciune cu cei rămaşi aici.  Realitatea morţii este de netăgăduit, şi zic asta de momentul trecerii, de moartea ca moment al despărţirii sufletului de trup. Realitatea putrezirii trupeşti este palpabilă. Personal am văzut-o de sute şi sute de ori.. Realitatea este că avem nevoie de comuniunea prin rugăciune cu cei adormiţi.

Chiar şi pomenile făcute reprezintă într-un fel dorinţa noastră de ai reaşeza la masa întinsă, lângă cei dragi. De aici şi pomenirile, milostenia sau pomana făcută de noi, cu cei vii, pentru cei morţi. Biblia spune aşa „şi celui sărac întinde-i mâna ta, ca binecuvântarea ta să fie desăvârşită. Dărnicia ta să atingă pe toţi cei în viaţă şi chiar morţilor fă-le parte de dărnicia ta.” (Isus Sirah 7,34-35) Nu vă mai reţin cu vorbe multe. Voiam să vă spun că sâmbătă se face pomenirea morţilor.

Poate aşa, măcar şi în treacăt, vă veţi aduce aminte de moşi, strămoşi, părinţi, soţi ori fii plecaţi de aici spre un loc mai bun pentru care s-au pregătit cât au fost în trup. Nu cred că lor le-a fost mai uşor ca nouă în această viaţă şi de aceea trebuie să ne rugăm pentru iertarea greşelilor lor. Ba să mă iertaţi şi pe mine dacă nu am fost explicit pentru toată lumea în postarea mea.

Comentarii (29)

21.06.2013, 15:38

Stiu cit de dureros este ,acum trei ani chiar de Inaltarea Domnului am pierdut pe cineva drag sufletului meu a plecat dimineata la lucru si eu am plecat la Catedrala la Sf, Liturghie si la ora 11 am fost anuntata telefonic ca Meme a murit. Nelu il chema dar nepotelul cel mic ii zicea Meme si asa a ramas pentru toata lumea , Meme este linga mine in fiecare zi .. Multi spun ca nu poti comunica cu ei eu zic ca da. Va spun o mica si adevarata intimplare Era intr-o Simbata si mergeam la servici si Vineri seara am visat cu El desi nu la-m visat niciodata pina atunci ,si-mi zicea " Ticule sa nu mergi mine cu masina la lucru "eu ia-m zis fetei cele mari ce am visat si ia m-a incurajat si -mi zice dute ca mine nu este trafic fiind Simbata si tama-n am avut accident am stat la semafor in intersectie si din fata a venit un tinerel si a intrat in mine ..intrat in mine ..deci sunt alaturi de noi si de acolo de sus ..

22.06.2013, 10:42

Mult mi-a mai luat ca sa ma hotarasc sa scriu ceva aici...Moartea cu ochii nu mi-am vazut-o dar am fost pe langa ea,acum 4 ani ma stingeam usor fara stirea nimanui,nici macar a doctorilor chiar daca eram internata,asta pana cand si-au dat si ei seama inainte sa fie prea tarziu.As vrea sa povestesc ceva,nu vreau nici sa plictisesc.Cand eram internata,stateam in salon cu alte femei mai batrane,toate eram conectate la aparate si era foarte obositoare camera,tot timpul tiuiau aparatele,mie imi pornea din 15 in 15 min automat aparatul ala de luat pulsul,plus cu toate firele alea pe mine nu puteam sa ma misc prea mult,dormeam foarte putin si cand reuseam sa atipesc se gasea cate o femeie din salon sa tipe sau mai stiu eu ce.Intr-o noapte incepuse o femeie sa urle ca vrea sa doarma cu becul aprins ca ii e frica de intuneric,spunand ca a vazut o umbra,asa a tinut-o toata noaptea eu m-am cam enervat,muream de oboseala si de somn si de nervi am spus ca umbra aia e moartea care a venit sa o ia,dupa cateva ore femeia aia a facut stop cardio respirator Mi-a parut rau de cuvintele mele Dar oricum,nu cred ca cuvintele mle au avut ceva de-a face cu ce s-a intamplat dar nu trebuia sa o spun...

22.06.2013, 12:27

uuuffff,nu am zis de persoanele dragi care au plecat dincolo si asta pt ca...e trist dar adevarat,nu prea am persoane dragi in familie,ma simt straina si asta pt ca nu am crescut alaturi de ei,am fost doar un vizitator din cand in ccand in vacante si...cam atat,ne leaga doar gradul dee rudeni dar pe mine sufleteste fata de ei,absolut nimic,probabil si din cauza faptului ca atunci cand am avut mai mare nevoie mi-au intors spatele!singura persoana care mi-a fost draga si va ramane tot timpul in inima mea,e bunica si care a plecat mult prea devreme de langa mine,aveam doar 6 ani dar mi-o amintesc foarte bine,imi este foarte dor de ea tot timpul am avut impresia ca ea m-a ajutat sa trec peste toate in viata,stiu ca vegheaza asupra mea si imi da forta,ea e ingerasul meu pazitor!!!

Adauga comentariu
  • zambet
    • :))
    • :)
    • :D
    • =D>
    • >:D<
    • :x
    • :-*
    • :S
    • >:)
    • :">
    • :((
    • :(
    • ;)
    • :P
    • =))
    • :-h
    • :-q
    • :-bd
    • <:-P
    • :-??
    • \:D/
    • ;;)
    • @};-
    • ~O)
Cele mai

Locul unde vezi ce e nou, ce e hot si ce merita citit!

TOP
utilizatori

Caty

2052 puncte

Rocsi

1250 puncte

vasimur

1198 puncte

oanapl

1103 puncte

mirela0911

1000 puncte

CONTACT

Contact

Bucataras.ro
[email protected]