Palatul Mogoșoaia, aproape de București oferă o oază de liniște. Pur și simplu pășești într-un loc mirific ;) Bine nu spun că la intrare stăteau ca și ” șacalii” câțiva paznici, poate cădem în plasă și întrebăm , cât costă parcarea, vizitarea etc. Reminescențe ale trecutului! Ne-am văzut mai departe de treabă, fiind cu moto nu prea s-au ”aruncat” Probabil că au mai încercat și nu le-a mers. Ok una peste alta, m-a impresionat ordinea și curățenia, parcă pășeam în altă țară, nicidecum Românica;) Liniște și pace și la proriu și la figurat;) Aș fi dorit să fie totuși cineva să ne îndrume, ne-am plimnbat după instinct. Toate ușile ferecate, nu am vizitat decît ce se putea în exterior. Oricum impresinonant;)
Am preluat câteva imformații despre palat de aici: http://noaptebunacopii.wordpress.com/2010/11/14/relaxare-la-domeniul-mogosoaia/.
”Construcţia Palatului Mogoşoaia a fost finalizată, se pare, la data de 20 septembrie 1702, de către Constantin Brâncoveanu, pentru cel de-al doilea fiu al său, Ştefan, aşa cum reiese din pisania existentă în foişorul de pe latura de răsărit a palatului, prinsă în zid deasupra uşii din pridvor: “Acest palat den temelie iaste zidit şi infrumuseţat de preluminatul înaltatul Domn Io Costandin Basarab voevod, dăruit şi dat la al doilea lui fiu, lui Ştefan Brăncoveanu moştenire ohabnică săvârşind acest frumos lăcaş la anul de la Hs 1702, meseta [luna] septemvrie 20″. Palatul a fost construit în stil brâncovenesc, îmbinând elemente de arhitectură şi decoraţie bizantină şi de renaştere italiană, cu cele specifice munteneşti. Odată cu sfârşitul tragic al domniei lui Brâncoveanu (prin executarea domnitorului şi a celor cinci fii ai săi, la Stambul), palatul ajunge a fi devastat, jefuit şi transformat în han turcesc, arhitectura sa având de suferit din cauza cotropirilor otomane din sec. al XVIII-lea. În secolul al IX-lea, domeniul va fi cumpărat de familia Bibescu, descendentă a Brâncovenilor, sub a căror îngrijire, meşteri francezi şi germani readuc palatul la forma şi faima de altădată, tot acum fiind construită Vila Elchingen, de către prinţul Nicolae Bibescu (1830-1890) pentru soţia sa, principesa Helene Ney d’Elchingen. Între anii 1890-1911, domeniul va trece în proprietatea fiicei lui Nicolae Bibescu, Marie Nicole Bibescu. De la aceasta, îl cumpără prinţul George Bibescu, verişorul său, care, în anul 1912, îl dăruieşte soţiei sale, poeta (scriitoarea) Martha Bibescu, în faţa căreia, încearcă, astfel, să-şi răscumpere “păcatele” legate de nenumăratele sale infidelităţi. Martha Bibescu a fost fiica lui Ion Lahovary, ministru de externe şi ambasador al Romaniei la Paris şi a Smarandei Mavrocordat. Aceasta a refăcut Palatul, aducându-i o serie de modificări, ceea ce a dus la schimbarea formei sale iniţiale, lucrările fiind coordonate de către arhicteţii Domenico Rupolo şi G.M.Cantacuzino. Vila Elchingen a devenit loc de întâlnire pentru cercurile sale culturale. Despre Martha Bibescu, Marcel Proust, pe care l-a cunoscut datorită cumnatului ei, Antoine Bibescu, cu care era prieten din copilărie, avea să spună: „Sunteţi nu numai un splendid scriitor, prinţesă, dar şi un sculptor al cuvintelor, un muzician, un sipet plin cu parfumuri, un poet.” La 6 martie 1945, după instalarea guvernului comunist al lui Petru Groza, din dorinţa de a salva ansamblul de la Mogosoaia, Martha Bibescu cere includerea lui pe lista monumentelor istorice şi-l donează statului cu scopul de a fi destinat activitaţilor culturale. Astfel, până în anii 80, aici a funcţionat Muzeul Artei şi Arhitecturii Brancoveneşti, iar Vila Elchingen a devenit Casa de Creaţie a Scriitorilor. Din 1993, luând naştere Centrul Cultural Naţional Mogoşoaia, domeniul intră în restaurare, aici desfăşurându-se programe şi proiecte cultural-artistice. Curtea interioară include, pe lângă palat şi alte constructii: cuhnia, arhonderia, gheţăria, iar, în parc, monumentul funerar al familiei Bibescu: Nicolae şi Elena, George si Marie Henriette, principii Mihai şi George Basarab Brancoveanu, aviatori, morţi amândoi, în primul război mondial, de foarte tineri, la numai 22 de ani. Actualmente, se pare că domeniul, în marea sa majoritate, este revendicat de către urmaşii Marthei Bibescu, fraţii Christopher John Ghika, cetăţean britanic, şi sora lui, Jean Valentine Louise Ghika-Comanesti.” conform ziare.com.
Călătoria a continuat spre Buftea, și anume Palatul Stirbey, unde am găsit același mod de întâmpinare ca și la Mogoșoaia, concluzie, totul e tipic românesc :( Ciudat, paznicul ne-a întrebat dacă mergem la Restaurant, atunci puteam merge cu moto, până în mijlocul domeniului, unde am constatat că există o parcare, dar dacă am spus că vrem doar să vizităm , a trebuit să parcăm moto la intrare :( Și aici frumos, liniște, dar mult mai puțin îngrijit :( Am intrat în Palatul Stirbey, transformat acum în restaurant, fără niciun fel de probleme, am ”furat” câteva ipostaze și am ieșit rapid, pur și simplu ne-am simțit vinovați, deși nimeni nu ne-a băgat în seamă :( Ne-am plimbat apoi și am constatat că salonul Regina Maria, e de fapt o construcție nouă, modernistă fără niciun fel de referire la Domeniul Stirbey :( Am plecat spre casă cu un gust amar, mai ales când am văzut tarifele de la restaurant;) Vorba lui Gabriel alias TataZmeu, odată, o să fac un împrumut la CAR, să te aduc la o cină romantică aici =)) Probabil, de fapt mult mai sigur aceste două domenii se ”mențin/întrețin”, cu faptul că mulți ”snobi” din București și împrejurimi își programează nunțile aici. Dar țin să vă dezamăgesc, deoarece aceste petreceri nu se consumă efectiv în Palat și în corturi amplaste pe peluza din zona Palatelor;) Păcat de ce priveliști și locuri minunate de realxare sunt aici! Și acum după critici să vă aduc câteva informații și despre Palatul Stirbey ;)
sursa: http://vezi-lumea.blogspot.ro/2013/04/palatul-mogosoaia.html
”Este o alternativa foarte placuta la cea a padurilor din jurul Bucurestiului.
Se afla in Buftea. Se iese dinb Bucuresti pe Calea Grivitei, Bucurestii Noi, Mogosoaia, Buftea.
In Buftea, se face stanga in fata magazinului Penny Market (se urmareste indicatorul Casa Romana). Dupa ce treceti de pizzeria Casa Romana, mai mergeti si pe partea dreapta se afla intrarea in palatul Stirbei.
Veti fi intampinati de o persoana de la paza, careia trebuie sa ii declarati ca mergeti la restaurant.
Palatul a fost retrocedat, fiind vandut catre o firma, acum aici au loc evenimente mondene, Palatul este acum hotel cu 14 camere si restaurant. Chiar si Cristi Chivu a avut nunta aici.
Exista loc de parcare, gratuit, puteti parca masina in curte si mergeti pe jos la plimbare. Foarte multi localnici vin aici la plimbare.
Curtea este mare, cred ca 20-30 ha.
Cladirea Palatului este una cu arhitectura simpla, are arcade deasupra geamurilor. Constructia palatului a fost inceputa de Barbu Dimitrie Stirbei si continuata de fiul acestuia Alexandru Barbu Stirbei, in 1856.
Barbu Dimitrie Stirbei a fost domnitor al Tarii Romanesti (1849-1853 si 1854-1856).
Se poate lua prin dreapta palatului, mergeti prin padure, ajungeti la un lac, unde se zbenguie vesele cateva ratuste si lebede. Sunt foarte prietenoase.
Daca treceti podul peste lac, ajungeti pe drumul spre bisericuta, capela familiei. Constructia este superba, cu 2 scari de acces, din marmura alba. Acestea au fost refacute anul trecut. Cand am fost in toamna aici, era cineva care inspecta capela, lua masuri, pt restaurarea ei. Acum, am fost surprinsa sa vad ca deja au fost refacute scarile.
Aceasta a construita intre 1850-1890. Pictura a fost executata de Gheorghe Tatarescu.
In pivnita se afla mormintele familiei: Barbu Dimitrie Stirbei, Barbu Alexandru Stirbei si ale rudelor acestora. Momentan, biserica nu se poate vizita, doar anul trecut am avut onoarea sa putem intra in ea.”
Acum, una peste alta plimbăreala a fost benefică, am văzut că se poate trăi și altfel, decât de pe o zi pe alta;) Plus că ne-am mai încărcat un pic bateriile pentru o perioadă încărcată ;)
