Sfântul Ierarh Nicolae (6 decembrie)
Numit în popor şi Sân Nicoară sau Moş Nicolae, Sfântul Nicolae ne prilejuieşte o scurtă remarcă despre suprapunerea sărbătorilor şi figurilor mitologice: Moş Crăciun, Santa Claus în tradiţia anglo-saxonă, provine din numele Sfântului Nicolae, dar frumosul obicei al darurilor de Crăciun s-a mutat în 25 decembrie, ziua Naşterii Mântuitorului.
Şi de Moş Nicolae se dau daruri, căci la români există obiceiul cadourilor descoperite de copii în încălţăminte, în dimineaţa acestei zile de sărbătoare.
Există şi o credinţă despre vreme: când Sfântul Nicolae vine pe cal alb, adică aduce cu sine zăpadă, atunci se spune că va fi iarnă grea, care se frânge de-abia la Sfăntul Ion.
Ne aflăm la mijlocul postului Crăciunului, dar această zi este de dezlegare la peşte.
Naşterea Domnului (Crăciunul, 25 decembrie)
Este marea sărbătoare a creştinătăţii, sărbătorirea Naşterii Mântuitorului. Această naştere nu este una oarecare, fiindcă însuşi Dumnezeu este Cel care a luat Trup şi s-a născut Om.
Cuvântul ,,Crăciun”, a cărui origine este şi astăzi în discuţie, provine, în orice caz, dintr-un fond mitic extrem de vechi şi, în acelaşi timp, este singurul care desemnează, în limba română, naşterea lui Hristos.
Crăciunul este o semidivinitate arhaică, legată probabil de cultul strămoşilor, peste a cărui semnificaţie s-a suprapus, odată cu creştinarea românilor, ziua Naşterii Domnului. Faptul că numele vechii figure mitologice s-a păstrat, înglobarea în credinţa românilor creştinaţi, se explică prin importanţa străvechiului mit.
Această suprapunere este vizibilă şi într-o legendă: Moş Crăciun era un cioban rău care nu a vrut să o primească pe Fecioara Maria să nască în staulul lui. Dar nevasta lui Crăciun, o femeie miloasă, o primeşte în ascuns pe Maica Domnului şi tot ea îl moşeşte pe Isus. Aflând toate acestea, Moş Crăciun se înfurie şi îi taie mâinile soţiei sale, dar Fecioara Maria i le pune la loc. Văzând această minune, Crăciun se bucură că nevasta i-a scăpat de o pedeapsă necugetată şi aprinde un foc din brad în curtea lui, jucând în jurul său. Apoi, el îi dă Sfintei Fecioare darurile pe care le putea oferi un cioban: lapte, caş, urdă şi smântână. Astfel Moş Crăciun cel rău ajunge bun şi schimbarea sa este păstrată prin obiceiul darurilor din ziua Naşterii Mântuitorului.
Noaptea dintre Ajun şi Crăciun se priveghează. În timpul priveghiului, pe masă se obişnuia să se pună un colăcel cu un cuţit înfipt în el. Masa, pusă la ora 5 în Ajun, trebuie să rămână întinsă toată noaptea. Se face foc în cămin, iar ,,butucul Crăciunului” arde toata noaptea.
În această zi, de mare praznic, se iese din post şi, până la postul Paştilor (Păresimile), gastronomia românească işi intră deplin în rol.
