Nu mai țin minte unde am văzut ceva asemănător, așa că plăcându-mi mult ideea, în urmă cu vreo 5 zile m-am gândit să încerc și eu. Mi-am dat seama că nu este greu deloc de realizat o astfel de pâiniță, iar rezultatul va fi cât se poate de satisfăcător. Mai multă bătaie de cap mi-a dat denumirea pâinii. Nu putea fi doar ”împletită” pentru că acest cuvânt este deja atribuit unui alt fel de pâine. Și pentru că nu am copt-o în tăvi obișnuite pentru pâine, ci în cele late, ca pentru blat de prăjitură, am numit-o ”pâine plată împletită” și cred că această denumire se potrivește perfect.
În prima fotografie apar ingrediente pentru o cantitate dublă, pentru că am făcut și o pâine la tavă, dar în listă am scris doar ceea ce trebuie pentru a realiza o astfel de pâine, plată și împletită.
Se pune făina în vasul pentru frământat și se face o adâncitură în mijlocul ei. Acolo se pune drojdia mărunțită, zahărul și oul, iar sarea se presară pe făină, de jur împrejurul adânciturii, pentru a nu intra în contact direct cu drojdia.
Se amestecă îngredientele din mijlocul vasului și se adaugă puțin lapte cald, până ce se dizolvă atât zahărul, cât și drojdia. Apoi se adaugă tot laptele, puțin câte puțin și se încorporează toată făina.
După ce s-a încorporat toată făina se adaugă pe rând cele două linguri de ulei și se mai frământă aluatul, până ce devine elastic și nelipicios.
Se acoperă aluatul cu un șervet curat și se dă la căldură, întrun loc ferit de curenții de aer, ca să dospească.
Când aluatul s-a dublat (după aproximativ 3o-35 de minute) se răstoarnă pe planșeta înfăinată, se mai frământă puțin, pentru eliberarea bulelor de aer, după care se porționează în 16 bucăți egale.
Din aceste bucăți de aluat se fac suluri de aceeași dimensiune și se aranjează mai întâi 6 dintre ele, în poziție verticală, lăsând o distanță de 1 cm între ele.
Celelalte 10 suluri de aluat vor fi trecute pe rând printre cele verticale, ca la țesătură, deasupra și dedesubtul lor (ca în fotografie).
Se mai aranjează sulurile de aluat, ca să nu mai rămână loc între ele și când ”țesătura” este gata, se taie capetele lor, se ascund dedesubt și se presează ușor, ca să se lipească, dar să nu se deformeze modelul, așa cum se poate vedea în fotografii.
Se pune pâinea în tava prevăzută cu hârtie de copt și unsă cu ulei în prealabil, se mai aranjează puțin, dacă este cazul, după care se acoperă cu un șervet curat și se mai lasă 10-15 minute, ca să mai crească.
Când pâinița a mai crescut, se unge cu un ou bătut și se presară semințe de mac, sau susan.
Se dă tava la cuptor, la temperatură medie, până ce pâinea crește și se rumenește frumos. Atunci se scoate tava din cuptor și se lasă pâinea să se răcorească, înainte de a fi servită.
1
Pentru ca aluatul să crească frumos, ingredientele trebuie să fie la temperatura camerei, drojdia să fie proaspătă, iar laptele trebuie să fie cald.
2
Pentru ca drojdia să fie activă, nu trebuie să intre în contact direct cu sarea.
3
Laptele trebuie să fie cald, nu fierbinte, ca să nu opărească aluatul.
4
Nu este necesară o frământare îndelungată a aluatului, pentru că nu este greu, ca acela pentru cozonac.
5
Lăsați aluatul să dospească, la căldură, acoperit cu un șervet curat.
6
După împletire, pâinea mai trebuie lăsată să crească, timp de 15 minute, după care poate fi unsă cu ou și dată la cuptor.
7
Pâinea bună trebuie să se rumenească frumos, nu să se ardă și să devină neagră, așa că n-o țineți în cuptor mai mult timp decât este cazul.
8
Urmăriți în fotografii modul de împletire a pâinii.