V-am spus că am nevoie de culoare...de pestriţ, probabil din pricina iernii, că pe unde mă uit văd tot alb şi gri.
Când vine vorba de paste, eu unul aş mânca şi dimineaţa, şi la prânz şi seara, orice fel de macaroane. M-am legat de pastele denumite penne, şi nu numai că sunt penne, dar sunt şi tricolore! Sunt paste simple, gălbui, sunt amestecate cu spanac - să dea o tentă verde şi sunt amestecate cu pastă de roşii, iar rezultatul este minunat, nu departe de curcubeu!
Normal că pastele în sine nu sunt suficiente pentru o masă perfectă. Eu unul găsesc şi o juma' de kil' de cărniţă de vacă tocată, vreo două ouşoare, o ceapă şi doi căţei de usturoi, sare, oregano, busuioc, pesmet, roşii în bulion, roşii proaspete pentru decor, caşcaval moale şi două foi de dafin.
Roşioarele vin tăiate frumuşel, caşcavalul se dă la bărbierit (ca să nu zic la ras), carnea se dă în amestecare cu ouăle, cu mirodeniile, cu ceapa şi usturoiul (pe care eu le fac pastă), iar mai apoi cu pesmetul (în loc de pâine).
Cu o răbdare vecină cu nevroza, încep şi formez chifteluţe mici...mici de tot şi multe...al dracului de multe...peste o sută! Dau chifteluţele spre prăjeală şi fac pentru ele un sos din roşiile în bulion, puţină apă şi foile de dafin. Le fierb binişor până scad, fierb şi pastele şi apoi le aşez în farfurii, bucuros, încântat şi ameţit de miros şi de culoare. Pastele sunt fierbinţi, chifteluţele aburinde, caşcavalul se topeşte molatec, roşioarele zâmbesc dulce, iar în capul meu umblă fel de fel de culori, care mai de care mai gustoase şi mai aprinse!